da..

senzatia pe care mi-o da ora in care iau rucsacul...bag toate cele in el...ma gandesc ce am si ce nu am cu mine...sa ma sui in masina cu gandul la cateva ore de urcat continu....un ceai fierbinte la cabana...un vant rece pe o creasta...un soare ucigator...la 40 de grade...vreo 0 grade in august in cort...o bere cu prietenii la o cabana...un foc alaturi de cei dragi...o tocanitza transformata in pireu si carne...un somn intr-un pat...kiar cand nu e ora de somn...o cascada cu apa rece ca gheatza...un pateu bucegi pe un varf...niste capre negre...ideea cretina de a urca cu plasele in mana pe un munte...de a umbla in ceatza...de a cobora sau a urca pe trasee nemarcate...asta e ceea ce ma face pe mine fericit...ce ma face sa nu ma recunoasteti...sa fiu ala care nu ii pasa de nimica...doar de ideea de a fi acolo

asta e viata mea cred...ideea de a fi pe munte undeva...