Ne decidem asa pe ultim moment sa plecam in Retezat de weekend.Echipa: Sergiu si cu mine (b3b3) si o bucatita de traseu a mea draga sora.
Initial planul era sa incerc sa ma intalnesc cu niste prieteni la Lacul Bucura,dar nestiind sigur daca pot merge,si uitandu-ma pe prognoza meteo, nu i-am incurcat...ei oricum plecasera de vineri. Dupa cateva discutii cu Sergiu ne decidem totusi sa plecam sambata dimineata :) si o conving pe soramea sa ne arunce cu masina la Nucsoara, cu promisiunea de a-i monta perdeaua saptamana urmatoare :P Dar...soramea afla ca este un lac la care se poate ajunge cu masina...drept urmare...schimbam planul si calculam traseul de la Gura Apelor(sau Gura Apei,am gasit ambele variante).
Sambata dimineata cu bagajele foarte usoare(NICIODATA nu am avut asa rucsac usor) ne suim in masinuta si o luam spre Retezat...minunatul Retezat. Imi facusem pofta cu o saptamana inainte cu o excursie pana la Clopotiva si nu mai puteam de dorul potecilor si al minunatiilor montane . Dupa o mica escala la Sarmisegetuza la cetate ajungem incet si sigur la Gura Apelor si ma bucura enorm reactia surorii mele la ceea ce vede acolo :).Era prima data in zona si imi propusesem ca Task pe anul asta sa ajung cumva cu ea in Retezat chiar si asa in trecere. 
Dupa ce astia 2 fac o mica balaceala in lac(a se intelege bagat degetele in el :) ) ne intoarcem la magica masinuta si pregatim ce si cum luam cu noi mai departe,ne luam ramas bun de la a mea draga surioara si o luam la pas.
Mica mica dar voinica.
Traseul ce doream sa il urmam era pe marcaj CA pana la Lacul Zanoaga si apoi spre Lacul Bucura pe PR.
Dupa vreo 500 de metri de mers pe drum forestier ajungem la pornirea in traseu,care incepe sublim cu o urcare de vreo 2 ore in care luam cam 500 de metri diferenta de nivel. Norocul a fost ca nu aveam bagaje grele,si urcam destul de bine.
Sergiu imi tine lectia de biologie despre tot felul de ciuperci pe care le intalnim pe drum si pe care le cunoaste de cand se perinda prin muntii moldovei la bunici (fiind baiet paduri cutreieram parca erau versurile ).
La o mica pauza facem un mic(mare) pariu in ce parte e Nordul, pierd bineinteles pentru ca nu luasem in calcul muschii de pe copaci...drept urmare,am de carat ambii rucsaci vreo 100 de metri, nu a fost placut sa treci peste copacii culcati la pamant fara sa vezi nimica in fata.
...dar pariul tot pariu...
Ajungem in golul alpin si observam cam pe unde ar trebui sa inaintam,desi orientarea devine mai greoaie din cauza marcajelor acoperite de vegetatie.
Fac cateva poze, fiind inebunit dupa floricelele astea violet (poate din cauza ca tin cu Poli :) )
Ajungem in prima portiune in care dam de cativa bolovani si...surpriza...sandalele mele dragi se rup, se pare ca era cazul sa le schimb, problema era ca ...astea erau singurele incaltari ce le aveam. Facem inventarul si cu cateva coliere si banda izolanta se rezolva problema :).
Imi pare rau dupa ele, m-au ajutat de multe ori :)
Incet incet luam altitudine,trecem pe langa o stana, care mai tarziu aflam ca e al unui domn pe nume Anton.
A doua mare problema este ca se anunta vremea neprielnica ce o tot anuntau unii si altii la meteo, se vedea ploaie serioasa inste Vf Retezat,inste Tarcu si tunetele erau tot mai aproape. Plus ca apa noastra se cam terminase de vreo ora si cautam cu disperare un izvor.
La vreo 500 de metri de Stana pe platoul ce o urmeaza dam in sfarsit de primul parau,unde apa era rece ca gheata dar facem o mica pauza, bem pe saturate si pornim mai vioi mai departe. Ceata se puse deja,dar aici marcajul se vedea mai bine.
Dupa intalnirea cu Dl Anton,care ne ghideaza spre Zanoaga,si ne anunta despre grindina din ziua respectiva de prin zona Vf Judele, o luam la pas incet incet si ajungem la Lacul Zanoaga.
Stam pe Culme si ne minunam,niciunul din noi nu am mai trecut pe aici. Coboram cu gandul ca poate continuam pana la bucura,dar ceasul era 19 si dupa discutia cu domnii de la Refugiul Salvamont ne decidem sa punem cortul si sa inoptam aici.
Alegerea a fost foarte buna,ploaia incepand incet in timp ce noi terminam de montat cortul.
Mancam bine,mai stam putin de vorba si ne punem sa dormim neavand altceva mai bun de facut, ploaia intrandu-si in drepturi.
Toata noaptea a fost concert de rock in ceruri,fulgere,tunete,vant si ploaie sanatoasa, dar am dormit foarte bine si dimineata pe la 7 deja am facut ochi.
Ploaia se cam oprea,asa ca ne decidem ca plecam spre Bucura.
Cand strangem cortul suntem putin incurcati de magari,care ne dadeau tarcoale, probabil incercand sa obtina ei ceva de la noi :)
Ne luam ramas bun de la Salvamont si cu promisiunea de a avea grija o luam la pas.
Incet incet lasam Lacul zanoaga in urma si urmeaza un drum prin ceata spre Judele, drum pe care sincer mi-as fi dorit sa il facem pe vreme mai buna, dar asta e, ne descurcam cumva noi.
Lacul Zanoaga
Inaintam si cam tot ce vedem e poteca,si cand Sergiu rucsacul meu cand eu pe al lui,si bineinteles nelipsita ceata, dar eu eram obisnuit cu senzatia dupa o tura mai veche in Fagaras, asa ca ne indreptam spre Judele,nestiind daca trecem peste el sau pe langa,si la fiecare culme mai mare ce o vedem in fata ne dam cu presupusul daca ala e sau nu.
Oare in dreapta e capatul lumii?
Ajungem la rascrucea cu traseul ce duce pe Judele,dar ne decidem ca vizitam varful in alta tura, incercand din rasputeri sa-i prindem pe prietenii nostrii la Bucura. Asa ca incepem coborarea pe grohotis inspre marele lac, si lasam Judele in spate.
Ceata se ridica rapid si in cinci minute avem priveliste spre salba de lacuri glaciare ale Retezatului.
Minutul 1
Minutul 5
Lacul Judele
Sunt coplesit de minunatia muntelui si cobor uitandu-ma cand in stanga cand in dreapta,cand la lacuri cand la bolovani de diferite forme,cand la cate un varf golas care se mai iveste pe dupa nori, pana cand atentia imi e atrasa de ceva miscare in fata, si imi dau seama ca sunt marmote, incepe coborarea in liniste dar mai rapida, cand un pas cand o poza, fiind in extaz de fericire ca in sfarsit vad si eu marmotele :)
Daca Sergiu stia ce faceam eu defapt, el fiind in spate, poate reuseam sa ma apropii mai mult de ele, dar nestiind cine fluiera, le sperie neintentionat, asa ca fotomodelele mele dispar....pacat.
Pe acolo am venit noi
Ajungem la Bucura, ne dam seama ca amicii nostri plecasera deja, intrebam un grup si ne confirma ca la 8 ei plecasera, de dimineata, cauza fiind ploaia de dinainte. Facem o mica pauza si luam Saua Bucurei in piept, mai tragand cu ochiul cand la Lac cand la vacutele de langa el.
Lacul Bucura si Saua Bucurei
Lacul Bucura
MUUUUUU
Sergiu gaseste un petec de zapada,si tine sa ii fac o poza pentru pinguinii lui :)
Dupa ce aflam vesti de la prietenii nostri, prinzand semnal in Saua Bucurei, incepem coborarea spre Lacul Pietrele si mai departe pe BA.
Coborare.
Lacul Pietrele
Ajungem la Bordul Tomii, poteca e deja rau in toata regula,ne intalnim pe drum cu un grup de turisti germani, mirati de faptul ca noi eram in sandale si adidasi, trecem podul si ajungem la Cabana Gentiana unde ne oprim pentru un ceai si pentru a manca.
Bordul Tomii
Podul pe care era sa imi rup gatul
trecem prin padure, ajungem la cascada mea preferata (care spre rusinea mea nu stiu cum o cheama) si apoi la drumul forestier de duce spre Carnic.
Cascada.....
Deja mergeam putin teleghidati dupa atata coborare, dar era ok, incercam sa vedem cum ajungem si noi inapoi acasa,deja fiind vreo 4 dupamasa, si ajungem in vreo jumate de ora la Carnic unde am vazut un semn ce nu ar trebui sa lipseasca de pe nici un traseu din Romania.
ASA DA
Ajungem pana la podul de la /nucsoara, unde dupa careva discutii mai "agresive" aflam ca avem cu ce pleca macar spre Simeria, de acolo urmand sa luam trenul spre Timisoara ori la ora 8 ori la 2 dimineata :)...preferam ora 8
Un domn marinimos de la Jandarmeria Montana ne duce pana in Salasul de Sus (multumim) unde asistam la un meci de fotbal intre sate, meci foarte controversat din cate ne-am dat seama la final, si bem o bere pana vine Danut dupa noi sa ne recupereze.
Meci
Ajungem in Simeria cu 5 minute inainte sa vina trenul, luam bilete, si seara pe la 12 suntem acasa.
De cate ori am trecut prin gara asta....
Cam asta a fost tura noastra de weekend, un traseu superb, 6 + 9 ore de traseu, o zona pe care nu am mai vazut-o pana acuma, si o iesire care mi-a incarcat bateriile dupa o perioada mai stresanta.
Concluzii:
Merci Sergiu pentru suport.(tehnic si moral)
Merci sorela si Danut pentru transport, si ca ma suportati asa cum sunt :)
Retezatul e superb in orice perioada a anului.
Ce am invatat:
Poti merge in sandale la munte si cu bagaj usor si sa te descurci (doar ca trebe sa imi iau alte sandale)
Trebe sa iau mai multa apa cu mine in traseu, mai ales daca nu cunosc zona.
Am avut nevoie mica doar de un primus si de pelerinele de ploaie.
Retezat...ne vedem in 2 saptamani
Carari cu soare.
